Și eu sunt satanist!

Întotdeauna i-am apreciat pe oamenii care-au ieșit în stradă pentru a-și exprima nemulțumirile față de sistem și față de cum este condus acesta. Cu atât mai mult pe cei autohtoni. Suntem un popor flasc, căruia-i lipsește cultura protestului și care îndură, fără a opune rezistență, abjecțiile și nesimțirile aparatului ce ne conduce. Dar nu pare că ne-ar deranja foarte mult, ba chiar ne și place. Masochismul de care dăm dovadă își are repercusiunile directe în viața de zi cu zi. Dar nici asta nu ne deranjează. Atât timp cât vor exista emisiuni cu melteni, manele, fotbal și pariuri sportive vom fi foarte fericiți, în continuare orbi la abuzuri și nedreptăți și nepăsători în legătură cu viața politică pentru că pe noi nu ne vizează astfel de lucruri, este treaba altora. Este treaba Lor. Ce suntem noi pentru Ei? Nimic. Reprezentăm doar o scuipătoare care, din când în când, dat fiind volumul colosal de flegme ațintite spre noi, mai dă și pe-afară (la noi, un fapt insolit, totuși). Asta s-a produs și ieri, catalizatorul principal fiind, din păcate, tragedia petrecută în Colectiv.
Evenimentul ce-a avut loc vineri seară este unul de-a dreptul regretabil și, fără doar și poate, nu va pieri ușor din conștiința națională, creându-se un val uluitor de emoții combinate cu indignare printre oameni de toate vârstele, ceva ce mie nu mi-a fost dat să văd până acum. Am ales să nu scriu nimic până astăzi legat de ce s-a-ntâmplat în Colectiv dintr-un singur motiv: cel mai bine situației în cauză i se pretează tăcerea. Tăcere însoțită de acțiuni concrete pentru a ajuta familiile celor decedați și pe-ale celor răniți. Nu ești solidar cu familiile victimelor dacă-ți schimbi poza de profil pe Facebook, dai like-uri unor articole (ca ăsta) legate de incident, iar apoi, mânat de aceeași emoție pătrunzătoare și covârșitoare care nu te lasă noaptea să dormi, îți dai check-in și spui  „ce frumoasă-i viața!”. Ești doar un ipocrit. Unul al dracului de mare. Ceea ce este și mai trist în povestea asta, îl constituie imbecilii care consideră că oamenii aceia au primit ce-au meritat, căci, și-așa, erau niște sataniști. Pe-aceștia nu-i poți decât expedia scurt: cretini.

Tot astăzi, Ponta a demisionat. Bun! Adevărul e că demisia este tardivă și venită într-un moment nepotrivit. De ce este tardivă? Foarte simplu: guvernarea Ponta nu și-a atins niciodată scopul principal și, de fapt, adevăratul motiv pentru care USL-ul a luat peste 70% din voturile cetățenilor prezenți la alegerile din 2012: înlăturarea lui Băsescu de la putere și epurarea sistemului maladiv patronat de acesta. Și de ce este prost sincronizată decizia de a pleca de la Palatul Victoria cu momentul actual? Pentru că nu-i văd vina lui Ponta în incidentele de vineri seară. Modul în care este folosită moartea a peste 30 de persoane pentru a se schimba un prim-ministru decent în comparație cu predecesorii lui, însă destul de slab raportat la dorințele normale și bine întemeiate ale poporului, mi se pare una ticăloasă și josnică. Era necesar decesul unor persoane pentru a ne aminti că-l urâm pe Ponta? Așa se pare. Oricum, totul o să fie bine! Nu avem niciun motiv să ne îngrijorăm. Să vină la putere pedeliștii! Pardon, pedeliștii erijați în peneliști. Ei știu cum merg lucrurile, doar au trecut țara prin criză, nu?!?


P.S. Ce spunea acu' vreun an zeul internetului, totemul la care nu puteai decât să te-nchini, omul, dar, înainte de toate, Neamțul Iohannis? „Mai puține vorbe, mai multe fapte!”. Acționați ca atare, nu rămâneți doar niște viermi băloși pe Facebook!
P.S.2 Mă declar un satanist convins, demn să mor în chinuri, având în vedere că ascult și chiar îmi place muzica rock. Hai sictir!