Un strugure într-un pahar de cola

Citeam zilele trecute blog-ul fostei mele prietene. Mă simt vinovat. Mă simt vinovat pentru tot. Ce-am făcut? Nimic. Tocmai d-asta sunt blamabil. Nu am făcut nimic, am lăsat totul să se distrugă de la sine. Totuşi, sunt sigur că aşa o să iţi fie mai bine. Ce scriu acum nu vreau să sune clişeistic sau a vreun căcat scos din filmele pentru adolescenţi retardaţi, vreau doar să sune „pe bune”; vreau ca cineva, dacă citeşte asta, sa spună: „Da, bă, îl cred!” sau „Are dreptate ăsta care scrie.”. Începusem să zic că o să iţi fie mai bine. Da! Chiar aşa va fi. Eu niciodată nu m-am priceput în a fi „un prieten bun, atent” şi restul stereotipurilor. D-asta când zic că o să îţi fie mai bine fără mine, vorbesc serios. Doar uită-mă! Poate nu o să-ţi fie uşor, dar încearcă, pentru că la un moment dat o să te îndragosteşti din nou, o să găseşti pe altcineva şi, în final, nu o să mai fiu nimic, nici măcar un gând. Iar tu vei fi fericită...

 Eu? Eu plutesc lin, ca un strugure într-un pahar de cola, așteptând să mă înec și să fiu ascuns de ochii străini ai unui trecător de către acidul ce-mi dizolvă încet tristețea.
 Sâmbătă, 2 februarie 2013.