„El m-a facut oligofren, eu l-am făcut zdreanţă, dar nu ne-am insultat.”

 Articol fără noimă. Titlul, ca să precizez încă de la început, reprezintă un citat din Becali, citat de care nu prea sunt sigur în ce context a fost rostit. Mi se pare superb! Cred că deja, veridicitatea primei afirmații din articol a fost probată. Acum, lăsând gluma la o parte, observ că nu am mai postat deja, de mai mult de o lună. Repet, postat! Pentru că de scris, am tot scris. Realizând o retrospectivă a blog-ului, îmi dau seamă că am scris, până acum, cam despre tot ce am vrut. Dacă ar fi să fac o comparație neinspirată, zic eu, blog-u' ăsta este ca o shaorma cu de toate. Ce glumă proastă!
 Sar de la un subiect la altul, fără vreo legătură logică, doar pentru că acum, fac doar să scriu ce gândesc. Spre exemplu, am auzit recent ceva de genul „dă-te-n...dragostea mea!”. Nu am fost interesant să-l, cum ar zice un prieten, „google it”, dar tot ce îmi inspiră creaţia intelectuală e că, eu am fost plecat de pe planetă o perioadă, iar între timp "dragoste" a devenit doar un eufemism pentru anumite părți ale corpului uman.
 Mă mai gândeam și la câteva, așa intitulate, „perle memorabile de la Bacalaureat” de anul trecut. De ce? Păi, odată intrat la liceu, profesorii țin să îți amintească, cu fiecare ocazie, de Bacalaureat. Revenind la erorile destul de amuzante, nici nu contează dacă sunt sau nu adevărate, dar sunt splendide: "creierul este un organ, oarecum, indispensabil capului", "din cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerată a treia". Într-adevăr, se dovedesc a fi memorabile, dacă le-am reținut.

O să închei tot printr-un citat, de asemenea superb, din regele nostru, Gheorghe Hagi: "Copii, mergeţi la şcoală, că şi şcoala e bună la ceva!".