Deștept din cap până-n picioare

Nu am putut să nu observ că de fiecare dată când scriu despre subiecte mai serioase, pe blog-ul meu obscur și neserios, cititorii încep să dispară. Fac aici o paranteză în care vreau să le mulțumesc celor care citesc ce scriu. Nu sunt o persoană foarte inteligentă și să văd că rezonează cineva cu ce creez aici e al dracu' de plăcut. Revenind. Sunt ok și postările elegiace, să nu mă înţelegeţi greşit, dar până într-un punct. Blog-ul începuse să o ia într-o direcție greșită, de la struguri și cola la străzi fără nume, și cred că ar fi momentul să se oprească aici. Postările tânguitoare, nu și blog-u' în sine. Simţeam nevoia să precizez asta înainte de a începe articolul propriu-zis.

Mă amuză teribil toţi filfizonii care-o ard hipsteri şi care, atunci când nu merg în Centrul Vechi şi citesc o carte, postează, într-un climax intelectual, pe Facebook (şi nu numai) fotografii din respectiva scriere, cu un titlu de genul „perfect day”. Acum, poate am eu un mod învechit de a gândi şi nu înţeleg, dar când citesc o carte care-mi place sunt mult prea captat de acţiune ca să mai fac altceva. Din pozele alea înţeleg doar că lectura îi plictiseşte. Şi mai amuzant este cum ei cred că sunt cumva anacronici în actualitate şi brusc se consideră eminenţe cenuşii ale neamului ce merită pupate-n hemoroizi. „Și eu citesc, și eu sunt inteligent!”. Îmi dau seama că prin articolul ăsta mă piş împotriva vântului și îmi asum toate gălețile de rahat ce vor fi curând aruncate spre mine. Dixi!

P.S.1 Cunosc şi persoane, pe care eu le consider inteligente, ce fac acelaşi lucru. Puţine. Nu ştiu de ce. Nu le-am întrebat. Pe de-o parte, că nu sunt curios şi pe de alta, că am uitat. Să nu se simtă vizate de articol.  
P.S.2 Şi-a lansat Lumpan un site super simpatic. Aici. Intraţi, citiţi, daţi like/share și ce mai faceți. Sau nu intrați. Habar n-am. Oricum voi alegeți. Eu pot doar să vă zic că are niște poze, la fel ca și articolele, reușite.