Forme colţuroase

 Mă uit de vreo jumătate de oră la pagina goală. Albă, neatinsă. Este una nouă. Un strat subţire de praf deja se aşterne pe grămezile de hârtii ce zac, uitate de timp, pe podeaua camerei. Sunt doar alt semn al lipsei de inspiraţie ce m-a cuprins şi parcă nu mai conteneşte. Stiloul a rămas de multă vreme fără cerneală. Şi el este prăfuit. Îl iau în mână şi îl şterg cu o batistă puţin umezită, îi pun o rezervă şi încep să scriu. N-am niciun scop. Scriu pentru mine, scriu pentru a depăşi starea deplorabilă în care se află creaţia mea. Şi nu mă opresc. Scriu până când nu mai am loc pe foaie. Dar tot nu îmi place. Strâng hârtia în mână până prinde-o formă colţuroasă şi o arunc în grămada prăfuită. Îmi iau alta. Goală. Albă. Neatinsă. Şi acum stau şi mă întreb dacă grămezile de hârtii sunt cele uitate de timp sau poate sunt doar eu?

 P.S. Eu îmi scriu articolele de pe blog, de obicei, pe hârtie, de mână.